Cuvântul rostit de Patriarhul României la proclamarea Anului omagial ºi comemorativ 2019 (Text integral)

Acasã > ªtiri > Arhivã ªtiri

Timp stanga: 0.04s...

ªtiri ºi Evenimente

Cuvântul rostit de Patriarhul României la proclamarea Anului omagial ºi comemorativ 2019 (Text integral)

[2019-01-01]

de Sorin Ioniþe

Cuvântul Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la proclamarea solemnã a anului 2019 ca An omagial al satului românesc (al preoþilor, învãþãtorilor ºi primarilor gospodari) ºi Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu ºi Iustin Moisescu ºi al traducãtorilor de cãrþi bisericeºti. Catedrala Patriarhalã „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena”, Bucureºti, marþi, 1 ianuarie 2019:
2019 – Anul omagial al satului românesc (al preoþilor, învãþãtorilor ºi primarilor gospodari) ºi Anul comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu ºi Iustin Moisescu ºi al traducãtorilor de cãrþi bisericeºti
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2019 drept Anul omagial al satului românesc (al preoþilor, învãþãtorilor ºi primarilor gospodari) ºi Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu ºi Iustin Moisescu ºi al traducãtorilor de cãrþi bisericeºti pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.
Satul este localitatea ruralã ai cãrei locuitori se ocupã, îndeosebi, cu agricultura, fiind constituit din case ºi gospodãrii locuite în majoritate de þãrani[1].
Satul este ºi spaþiul în care s-au format ºi pãstrat, de-a lungul timpului, multe dintre valorile spirituale, culturale ºi identitare transmise pânã la noi. În Sfânta Scripturã a Vechiului Testament, satul este deseori amintit ca loc de împlinire a profeþiilor sau a voii lui Dumnezeu (Ieºire 8, 13; Levitic 25, 31; Judecãtori 5, 7; Neemia 6, 2; Iezechiel 38, 11), dar ºi ca spaþiu de pãstrare a tradiþiilor poporului ales (Estera 9, 19).
Sfinþii Evangheliºti ne spun cã „Iisus strãbãtea toate cetãþile ºi satele, învãþând în sinagogile lor, propovãduind Evanghelia împãrãþiei ºi vindecând toatã boala ºi toatã neputinþa în popor” (Matei 9, 35; Marcu 1, 38; Marcu 6, 6; Marcu 8, 27; Luca 5, 17; Luca 9, 12).
Deci, Iisus a propovãduit Evanghelia Sa nu numai în oraºe, ci ºi în sate. Satul în care mergea El adesea era Betania, unde locuiau Lazãr ºi surorile lui, Marta ºi Maria. Pe prietenul Sãu Lazãr, Iisus l-a înviat din morþi (cf. Ioan 11, 17-45), iar apoi a intrat El Însuºi în Ierusalim ca sã fie rãstignit ºi sã învieze.
Dupã Învierea Sa din morþi, Domnul Iisus Hristos S-a arãtat ucenicilor Luca ºi Cleopa, ca un cãlãtor necunoscut, alãturându-se lor în drumul spre un „un sat care era departe de Ierusalim ca la ºaizeci de stadii, al cãrui nume era Emaus”. În acest sat numit Emaus a sãvârºit Iisus prima frângere a pâinii (Sfânta Euharistie) dupã Învierea Sa din morþi ºi Se face cunoscut ucenicilor Luca ºi Cleopa, dupã ce, pe cale, „le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El” (cf. Luca 24, 13-32).
Aºadar, Iisus dãruieºte ºi oamenilor de la sat lumina Învierii Sale împreunã cu arvuna vieþii veºnice din Sfânta Euharistie. De aceea, þãranul creºtin sau locuitorul satului cultivã cu evlavie þarina ºi îºi iubeºte patria pãmânteascã sau þara sa ca pe un dar primit de la Dumnezeu ºi priveºte spre cer ca fiind patria sa definitivã, în Împãrãþia Preasfintei Treimi.
***
Omagierea satului românesc ºi a contribuþiei sale majore la devenirea istoricã a poporului român este o necesitate ºi o demnitate. Totodatã, este necesarã cunoaºterea situaþiei precare ºi incerte în care se aflã astãzi satul românesc ºi locuitorii lui.
Satele româneºti, cu biserici ºi case þãrãneºti, cu cimitire ºi morminte strãjuite de cruci, cu uliþe ºi porþi primitoare, sunt purtãtoarele unui limbaj tainic ºi vizibil al tradiþiei, al continuitãþii fizice ºi spirituale ale acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc, în care se aratã astãzi, dupã caz, hãrnicia sau delãsarea noastrã, responsabilitatea sau indiferenþa.
Fãcând referire la necesitatea sfinþirii timpului vieþii pãmânteºti pentru dobândirea mântuirii, observãm cum, la sat, viaþa este înþeleasã, mai mult decât în mediul urban, ca timp binecuvântat pentru a sfinþi locul în care trãim. Iar dacã sfinþim locul în care trãim pe pãmânt putem spera sã primim ºi un loc în ceruri, „un colþiºor în rai”– cum spunea Pãrintele Paisie Olaru de la mãnãstirea Sihãstria de Neamþ.
De asemenea, satul are un cult al pomenirii morþilor ºi al legãturii dintre generaþii, mult mai profund decât oraºul, iar creaþiile populare perene din lumea satului sintetizeazã filosofia profundã a înþelegerii sensului sfânt al vieþii ºi al morþii.
Dupã cum observã Pãrintele Dumitru Stãniloae, þãranul român vede prezenþa haricã ºi ocrotirea milostivã a lui Dumnezeu în toate cele prezente în jurul sãu: „Vede pe Dumnezeu în taina naturii. Un peisaj frumos al naturii e pentru el un adevãrat rai. El spune în Mioriþa: «Pe un picior de plai,/Pe o gurã de rai». El simte atât de aproape de om pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, încât foloseºte pentru ei diminutive (de familiaritate – n.n.): «Dumnezeu drãguþu’», «Mãicuþa Domnului».”[2].
În discursul sãu de recepþie la Academia Românã, din 29 mai 1940, intitulat „Laudã þãranului român”, scriitorul interbelic Liviu Rebreanu vorbea despre „aurul curat” din sufletul þãranului român[3], care este, de fapt, spiritualitatea profundã a acestuia, lumina credinþei ºi a hãrniciei, a dãrniciei ºi a jertfelniciei ca dãruire de sine ºi dãinuire spiritualã în timp ºi peste vremuri.
Din nefericire, este limpede pentru noi toþi cã satul românesc nu mai este astãzi ce era cu mai mulþi ani în urmã, dar nici nu se poate spune cã nimic din ce a fost în trecut nu mai poate fi recuperat sau cultivat astãzi.
Cea mai profundã crizã pe care o resimte în prezent þãranul român este suferinþa dezrãdãcinãrii sale ºi a înstrãinãrii sale prin emigraþie în strãinãtate, lucrând mai mult pentru dezvoltarea altor þãri, decât pentru propria sa patrie de origine. Locurile natale sunt pãrãsite de cãtre generaþiile tinere, iar solidaritatea dintre oameni este tot mai redusã.
Sãtenii se înstrãineazã de propriul pãmânt ºi de propria lor identitate. Tradiþiile populare, majoritatea cu o profundã conotaþie spiritualã, sunt cãzute în uitare. Industrializarea agriculturii a condus la o eficientizare a activitãþii, dar, totodatã, solul a fost poluat prin folosirea îngrãºãmintelor chimice[4].
Biserica Ortodoxã Românã susþine dezvoltarea satului la nivel social, cultural ºi bisericesc. În zona ruralã, regãsim multe biserici în construcþie sau în curs de restaurare. Avem nevoie de case parohiale, pentru ca preoþii sã locuiascã în sat, dar ºi de cantine parohiale, pentru ca oamenii aflaþi în nevoie sã fie ºi mai mult ajutaþi cu o masã caldã.
Se constatã cã, în satul lipsit de bisericã ºi de preot, sau în care preotul nu locuieºte, existã mai multe cazuri de alcoolism, mai multã singurãtate, mai puþinã solidaritate între oameni, mai puþinã comuniune ºi mai puþinã bucurie.
În schimb, acolo unde biserica este deschisã în fiecare duminicã ºi zi de sãrbãtoare, unde preotul aduce speranþã, organizând programe de întrajutorare ºi mobilizând credincioºii sã ofere ajutor celor lipsiþi, vârstnici ºi bolnavi, situaþia spiritualã ºi socialã a parohiei este diferitã.
Actul liturgic nu are numai o consecinþã religioasã, ci el influenþeazã ºi viaþa socialã, aduce un spor de calitate vieþii într-o anumitã comunitate. Acolo unde existã cooperare strânsã între preot, primar, învãþãtor ºi medic, se creeazã speranþã mai multã ºi comuniune spiritualã mai intensã.
În sprijinul zonei rurale este desfãºurat ºi Proiectul SÃNÃTATE PENTRU SATE, organizat de Patriarhia Românã în parteneriat cu Ministerul Sãnãtãþii, în baza Protocolului de cooperare, semnat la data de 3 septembrie 2015. Acest proiect, iniþiat ºi dezvoltat mai ales de voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, a fost extins la nivelul întregii Patriarhii Române.
Deplasãrile Caravanei SÃNÃTATE PENTRU SATE în localitãþi rurale au avut ca rezultat pânã în prezent opt mii de beneficiari, în majoritate vârstnici ºi copii, care au fost consultaþi medical cu multã atenþie ºi mult profesionalism. Proiectul SÃNÃTATE PENTRU SATE reuneºte entuziasmul ºi disponibilitatea voluntarilor ºi al medicilor voluntari cu buna cooperare a preoþilor parohi ºi a primarilor din sate, mobilizând astfel populaþia din mediul rural spre a beneficia de consultaþii medicale gratuite.
Prin urmare, se constatã cã este necesarã o mai intensã solidaritate între parohiile urbane ºi cele rurale ºi mai multã cooperare cu autoritãþile locale, regionale ºi centrale, pentru a susþine ºi ameliora viaþa satelor.
***
Totodatã, anul 2019 este Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu ºi Iustin Moisescu ºi al traducãtorilor de cãrþi bisericeºti. Evocãm, aºadar, personalitãþile-reper ale culturii teologice româneºti, care, prin ostenelile lor cãrturãreºti, au contribuit la luminarea credincioºilor prin culturã ºi la trezirea conºtiinþei româneºti.
Îl comemorãm pe vrednicul de pomenire Nicodim Munteanu, al doilea Patriarh al Bisericii noastre. Nãscut în satul Pipirig, judeþul Neamþ, la 6 decembrie 1864, Patriarhul cãrturar Nicodim Munteanu a pãstorit Biserica Ortodoxã Românã în vremuri tulburi ºi grele, cu mare responsabilitate, mult curaj ºi jertfelnicie.
A fost ales ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române la 30 iunie 1939, pãstorind pânã la trecerea sa la cele veºnice, în 27 februarie 1948. A fost înmormântat în Catedrala Patriarhalã din Bucureºti, în 4 martie 1948. A tradus ºi tipãrit Sfânta Scripturã ºi o mulþime de cãrþi duhovniceºti.
Celãlalt vrednic patriarh pe care-l comemorãm anul acesta, Iustin Moisescu, s-a nãscut la 5 martie 1910, în Cândeºti, judeþul Argeº. I-a succedat Patriarhului Justinian Marina în scaunul patriarhal, fiind ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în 12 iunie 1977 ºi pãstorind pânã la moartea sa, în 31 iulie 1986.
Într-o vreme în care regimul politic comunist încerca sã impunã societãþii româneºti ateismul materialist, Patriarhul Iustin a dãruit culturii teologice lucrãri fundamentale, precum ºi o nouã ediþie sinodalã a textului scripturistic (Noul Testament din 1979 ºi Biblia sinodalã din 1982), cãrþi de cult diortosite, traduceri patristice valoroase, noi manuale pentru învãþãmântul teologic ºi a iniþiat colecþiile „Pãrinþi ºi Scriitori Bisericeºti” ºi „Arta creºtinã în România”.
Patriarhul Iustin Moisescu rãmâne în istoria Bisericii noastre ca un profesor de vocaþie, strãlucit traducãtor, remarcabil cercetãtor ºi „ca un iubitor al valorilor culturale ºi artistice ale înaintaºilor, pe care s-a strãduit sã le restaureze ºi sã le lase ca sfântã moºtenire urmaºilor”[5].
Ne rugãm Preasfintei Treimi sã ne dãruiascã tuturor puterea ºi bucuria sfântã ca în acest an, prin manifestãrile cu caracter pastoral-misionar, cultural-educativ ºi social-filantropic programate, sã aducem recunoºtinþã vrednicilor slujitori ai credinþei ºi culturii româneºti, precum ºi sã intensificãm misiunea Bisericii în societatea de astãzi, printr-o intensã conlucrare între cler ºi credincioºii mireni, între slujitorii cultului religios ºi ai culturii româneºti.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Note:
[1] DICÞIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE, ediþia a 2-a, rev., Ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2016, p. 1076.
[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1992, p. 105.
[3] Liviu Rebreanu, „Laudã þãranului român”, publicat în: Academia Românã. Discursuri de recepþie, LXXVII, Bucureºti, Monitorul Oficial ºi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naþionalã, 1940, pp. 3-14.
[4] Cuvântul inaugural al Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit cu ocazia primirii titlului academic de Doctor Honoris Causa din partea Universitãþii Babeº–Bolyai, Cluj-Napoca, miercuri, 7 decembrie 2011, publicat în: †Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Lumina Botezului ºi bucuria familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Bucureºti, Ed. BASILICA, 2012, pp. 276-290.
[5] Preot prof. dr. Mircea Pãcurariu, „Gânduri despre Patriarhul Iustin Moisescu”, în: Patriarhul Iustin, Opera integralã, vol. 5. Dosoftei Mitropolitul ºi alte scrieri, Bucureºti, Ed. Anastasia, 2003, pp. 13-14.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesãri: 4388, Ultimul acces: 2026-06-09 20:22:25

Timp total: 0.04s...

[]:1