Papa Francisc: Devoţiunea către Maria este necesară[2018-01-01]solemnitatea Fecioarei Maria, Mama lui DumnezeuLa începutul noului an, Papa Francisc a spus că a avea o devoţiune pentru Fecioara Maria nu este doar ceva frumos sau bun, ci necesar creştinului. „Evlavia către Maria nu este bună-cuviinţă spirituală, ci o exigenţă a vieţii creştine”, a spus Pontiful pe 1 ianuarie. „Darul Mamei, darul fiecărei mame şi al fiecărei femei este atât de preţios pentru Biserică, mamă şi femeie şi ea. […] Pentru ca să nu se reducă credinţa numai la idee sau la învăţătură, avem nevoie, toţi, de o inimă de mamă, care să ştie să păstreze duioşia lui Dumnezeu şi să asculte palpitaţiile omului.” Sfântul Părinte a celebrat Liturghia în Bazilica San Pietro, la solemnitatea Fecioarei Maria, Mama lui Dumnezeu, reflectând la afirmaţia „Păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”, din Evanghelia lui Luca. Dar a pornit de la titlul Mariei care dă şi numele sărbătorii. „De ce spunem Mamă a lui Dumnezeu şi nu Mamă a lui Isus? Unii, în trecut, au cerut să se limiteze la aceasta, însă Biserica a afirmat: Maria este Mamă a lui Dumnezeu. Trebuie să fim recunoscători pentru că în aceste cuvinte este cuprins un adevăr splendid despre Dumnezeu şi despre noi. Adică, de când Domnul s-a întrupat în Maria, de atunci şi pentru totdeauna, poartă umanitatea noastră alipită de el. Nu mai există Dumnezeu fără om: trupul pe care Isus l-a luat de la mamă este al Său şi acum şi va fi pentru totdeauna.” Papa a continuat: „A spune Mamă a lui Dumnezeu ne aminteşte aceasta: Dumnezeu este aproape de omenire ca un copil de mama care îl poartă în sânul ei. Cuvântul mamă (mater) trimite şi la cuvântul materie. În mama Sa, Dumnezeul din cer, Dumnezeul infinit s-a făcut mic, s-a făcut materie, pentru a fi nu numai cu noi, ci şi ca noi. Iată minunea, iată noutatea: omul nu mai este singur; niciodată nu mai este orfan, este pentru totdeauna fiu. Anul se deschide cu această noutate. Şi o proclamă astfel, spunând: Mamă a lui Dumnezeu! Este bucuria de a şti că singurătatea noastră este învinsă. Este frumuseţea de a ne şti fii iubiţi, de a şti că nu ne va mai putea fi luată niciodată copilăria noastră.” Legat de versetul evanghelic amintit, Pontiful a accentuat acţiunea Mariei: „Păstra. Pur şi simplu păstra. Maria nu vorbeşte: Evanghelia nu prezintă nici un cuvânt al ei în toată relatarea Crăciunului. Şi în aceasta mama este unită cu Fiul: Isus este prunc (infans), adică ‘fără cuvânt’. El, Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu care ‘în trecut a vorbi în multe rânduri şi în multe moduri’, acum, la ‘împlinirea timpului’, este mut. Dumnezeul în faţa căruia se tace este un Prunc care nu vorbeşte. Maiestatea Sa este fără cuvinte, misterul Său de iubire se dezvăluie în micime. Această micime tăcută este limbajul regalităţii sale. Mama se asociază Fiului şi păstrează în tăcere.” Apoi a invitat la tăcere, căci „avem nevoie să rămânem în tăcere privind ieslea. Pentru că în faţa ieslei ne redescoperim iubiţi, gustăm sensul genuin al vieţii. Şi privind în tăcere, lăsăm ca Isus să vorbească inimii noastre: ca micimea Sa să demonteze mândria noastră, ca sărăcia Sa să deranjeze fastuozităţile noastre, ca duioşia sa să mişte inima noastră insensibilă.” Papa a vorbit despre acest „secret” al Mariei: „a păstra în tăcere şi a duce la Dumnezeu”. Unde păstra? În inima ei. „Inima invită să privim la centrul persoanei, al afectelor, al vieţii. Şi noi, creştini aflaţi pe drum, la începutul anului simţim nevoia de a porni din nou de la centru, de a lăsa în urmă poverile trecutului şi de a reîncepe de la ceea ce contează. Iată astăzi în faţa noastră punctul de plecare: Mama lui Dumnezeu. Pentru că Maria este aşa cum ne vrea Dumnezeu, cum vrea Biserica Sa: mamă duioasă, umilă, săracă în lucruri şi bogată în iubire, liberă de păcat, unită cu Isus, care îl păstrează pe Dumnezeu în inimă şi pe aproapele în viaţă. Pentru a porni din nou, să privim la Mama. În inima sa bate inima Bisericii. Pentru a merge înainte, ne spune sărbătoarea de astăzi, trebuie să ne întoarcem înapoi: să reîncepem de la iesle, de la Mama care îl ţine în braţe pe Dumnezeu.” Sfântul Părinte şi-a încheiat predica cu o rugăciune şi o invitaţie: „Mama, semnătura de autor a lui Dumnezeu asupra omenirii, să păstreze acest an şi să aducă pacea Fiului ei în inimi, în inimile noastre, şi în lume. Şi ca fii, pur şi simplu, vă invit să o salutăm astăzi cu salutul creştinilor din Efes, în faţa Episcopilor lor: ‘Sfântă Mamă a lui Dumnezeu!’ Să spunem, de trei ori, din inimă, toţi împreună, privind-o [îndreptat spre statuia expusă alături de altar]: ‘Sfântă Mamă a lui Dumnezeu!'” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 4800, Ultimul acces: 2026-06-18 13:17:32
|
Timp total: 0.06s...
[]:1