Sinuciderea asistata a celor care isi considera viata completa - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2024 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Sinuciderea asistată a celor care își consideră viața completă

[2016-10-19]
Cardinalul Willem Jacobus Eijk
19.10.2016, Utrecht (Catholica) - În Olanda, ministrul sănătății și cel al justiției au prezentat Parlamentului o propunere de lege care tinde să extindă dreptul de a recurge la „sinucidere asistat㔠și la cel care nu este în stare terminală dar consideră încheiată sau completă experiența sa de viață. „Se putea prevedea această dezvoltare”, a declarat fără surprindere Cardinalul Willem Jacobus Eijk, Arhiepiscop de Utrecht și președinte al Conferinței Episcopale Olandeze. „În ultima jumătate de secol”, amintește Arhiepiscopul, „se poate constata o pantă alunecoasă cu privire la discuția despre posibilitățile de a termina viața”, citim în materialul Agenției SIR apărut pe ITRC.ro în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu.
Arhiepiscopul prezintă acest parcurs lung și progresiv: la începutul anilor ’80, eutanasia era acceptabilă numai pentru pacienți care aveau o boală somatică incurabilă și care aveau să moară în scurt timp. Însă după aceea s-a început să se lărgească această posibilitate la pacienții care suferă de o boală psihiatrică. Un pas în plus și s-a ajuns la pacienți care suferă de o demență incipientă sau la persoane cu demență, care au lăsat în scris declarația lor anticipată cu cererea de a primi eutanasia. Extinderea a ajuns apoi la nou-născuții cu dizabilități, adică la persoane care nu ar fi în măsură să ceară aceasta. Acum se dorește să se ajungă la persoane care cred, „după o reflecție serioasă, că viața lor este completă”. „Era numai o chestiune de timp. Poarta, odată întredeschisă, se deschide cu ușurință tot mai mult”.
– Eminență, ce se întâmplă?
– Există persoane convinse că viața lor a „ajuns la capăt pentru că au pierdut persoane dragi, sunt singure sau consideră că viața lor nu mai are semnificație. Pentru această categorie guvernul dorește să pregăteasc㠖 în afară de legea despre eutanasie, care nu va fi modificat㠖 o nouă lege care implică posibilitatea ca unei persoane care are o suferință fără perspectivă și insuportabilă, neprovocată de factori medicali și pentru aceasta are o dorință voluntară, bine ponderată și durabilă de a muri, să îi fie oferită asistență la sinucidere. Aceasta trebuie să fie oferită de o „persoană care prestează asistență în momentul morții”. Această persoană, care trebuie să aibă o formare specifică și să fie în posesia unei recunoașteri oficiale ca atare, nu este în mod necesar un medic, ci poate să fie și un infirmier sau un psiholog.
– Pe baza cărui fundament acționează guvernul pentru a ajunge la o asemenea decizie?
– Guvernul indică drept fundament pentru noua lege autonomia persoanei care are dorința de muri. Guvernul vede autonomia ca o „valoare fundamentală și un element important atât în etică cât și în drept”. Autonomia implică și posibilitatea de a modela propria viață și de a face alegeri personale precum și dreptul de a decide când și în ce mod se dorește să se moară. Până la urmă, avem de-a face aici cu o consecință ultimă a eticii autonome, care este etica unei societăți hiper-individualiste pe care o găsim în Olanda.
– După părerea dumneavoastră, ce frici se ascund în spatele unei asemenea propuneri?
– Într-o societate extrem de individualistă, ființele umane sunt singure și nu au numai dreptul ci și obligația de a-și modela viața cu propriile forțe. Acest lucru poate să fie dificil pentru o persoană în vârstă care a pierdut persoane dragi, prieteni sau relații sociale. În loc să fie satisfăcută cererea de asistență la sinucidere, ar trebui să existe un angajament pentru a se depăși pe cât posibil singurătatea și celelalte dificultăți ale persoanelor în vârstă. Asistența la sinucidere va putea să descurajeze implicarea pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale persoanelor în vârstă.
– Ce au de spus Bisericile creștine și liderii religioși în fața unor teme atât de delicate ca acelea ale vieții și morții?
– Biserica și liderii religioși trebuie să fie foarte clari. Viața umană nu este niciodată numai o valoare instrumentală, despre care s-ar putea constata în anumite condiții că este pierdută, ci este o valoare intrinsecă. Valoarea universală a vieții umane rămâne mereu, chiar dacă persoana însăși este convinsă că ea este pierdută. Misiunea noastră este de a ajuta persoanele bolnave și bătrâne care au pierdut speranța să regăsească valoarea vieții prin oferirea unei îngrijiri paliative adecvate și prin inițiative pentru a depăși singurătatea lor.
Alt punct: sfârșitul vieții, deși este caracterizat adesea de suferință, este pentru multe rude și prieteni și un timp prețios pentru a-și deschide inimile. În sfârșit, ideea de bază a legii pe care guvernul olandez dorește să o pregătească este că autonomia persoanei umane, libertatea sa, are în anumite circumstanțe o valoare superioară vieții. Faptul că valoarea libertății este superioară valorii vieții este și adevărat, dar viața este o valoare fundamentală în raport cu libertatea: fără viață nu există libertate. În afară de aceasta, a pune capăt vieții umane înseamnă a pune capăt libertății umane.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 555, Ultimul acces: 2024-03-18 02:38:45