Craciun pentru ortodocsii de stil vechi - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2014 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Crăciun pentru ortodocșii de stil vechi

[2010-01-07]
Dan Arsenie
Peste un milion de ortodocși din România sărbătoresc astăzi Crăciunul, chiar dacă majoritatea a făcut-o deja de 13 zile. Fără diferențe de obiceiuri și cu același crez, două bucăți aproape identice de ortodoxie sunt despărțite de o decizie din 1924. Un arhimandrit de stil vechi explică povestea unei credințe prigonite în trecut și, spune el, hăituite în prezent.
Mâine, ortodocșii români de stil vechi și comunitățile ortodoxe de ruși, lipoveni, sârbi, armeni și moldoveni de peste Prut sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi, conform calendarului iulian. Diferența de 13 zile se menține și în cazul Anului Nou, care va fi sărbătorit de acești enoriași în noaptea dintre 13 și 14 ianuarie, dar și pentru celelalte sărbători, cu excepția Paștelui.
În București, sunt 1.000 de familii de români care respectă calendarul de stil vechi, cel iulian, la care Patriarhia Română a renunțat oficial în perioada interbelică. Pentru ei, au fost construite două lăcașe de cult: o mănăstire în cartierul Militari și o biserică în Dămăroaia. Acestea sunt în subordinea Mitropoliei de la Slătioara, județul Suceava, care controlează alte circa 130 de lăcașe ortodoxe de stil vechi din țară .
La capătul cartierului Militari, la numărul 13 al străzii Televiziunii, se înalță o mănăstire cu cinci turle, pe lângă care trăiesc 50 de călugări. Ieri, în timp ce pe Dealul Mitropoliei românii așteptau să își umple sticlele cu agheazmă, părinții și călugării mănăstirii 'Adormirea Maicii Domnului' se pregăteau de slujba de Crăciun.
Din zece, au rămas doi-trei
În 1924, la un an după conferința pan-ortodoxă de la Constantinopol, mitropolitul Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) hotăra trecerea la calendarul gregorian. Ortodocșii ruși au păstrat însă calendarul iulian, alături de cei sârbi. În restul lumii ortodoxe, păstrarea calendarului vechi a fost un fel de mișcare de rezistență, mici grupuri din Grecia, sau România plătind scump pentru ambiția lor.
'În materie de credință, nu există concesii', spune arhimandritul Nifon, de la mănăstirea bucureșteană, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1990. Părintele spune că trecerea la calendarul gregorian a fost, în fapt, o uneltire a bisericii catolice și că preoțimea care, în 1924, a refuzat să treacă la noul calendar a fost puțin timp tolerată, pentru ca apoi să fie tratată opresiv.
Nifon, care ține pe masa din chilia sa un calendar pe stil vechi care ajunsese ieri la data de 24 decembrie, spune că aproximativ doi preoți din zece au rămas, acum 85 de ani, la stilul vechi. Apoi, spune arhimandritul, 'numărul lor a început să scadă, deoarece mulți aveau ceva averi, copii în școli, iar BOR-ul i-a șantajat într-un fel și mulți au cedat'. Părintele povestește aceste amănunte pe baza scrierilor Sfântului Glicherie Mărturisitorul, unul dintre cei 12 monahi care se aflau la schitul Procrov, din Neamț, în octombrie 1924, anul în care Biserica s-a aliniat noului calendar.
Glicherie și rezistența din Neamț
Glicherie și ceilalți 11 au socotit că 'noul calendar e bun pentru astronomie, dar nu și pentru canoanele bisericești'. Interesant este că, în 1926 și 1929, Patriarhia Română a sărbătorit Paștele în aceeași zi cu Biserica Catolică, decizie care avea să fie aspru criticată de ortodoxia rusă și enoriașii de stil vechi.
Arhimandritul Nifon adaugă că preoții care au păstrat viu ortodoxismul de stil vechi au avut de suferit în România, unii fiind turnați la securitate de 'colegii' lor din BOR. 'Au fost și cazuri când ne turnau la Securitate, dar cel mai grav era când auzeam că unii dintre ei ne-ar vrea morți'. Anul trecut, la 6 ianuarie, în Ajunul Crăciunului său, părintele a mers cu colindul la enoriașii săi. “Un preot mergea cu Boboteaza și m-a dus la Poliție. Altul însă mi-a spus c㠓e loc pentru toți”. Acesta mi-a plăcut”.
În București, prima biserică pe stil vechi s-a ridicat în anii '70, dar a fost demolată în 1983. După Revoluție, stilul vechi a intrat în legalitate, iar piatra de temelie a mănăstirii din Militari era pusă în chiar primul an fără comunism.
Și totuși, unirea ar fi posibilă
Astăzi, BOR-ul susține că decizia de a-și sincroniza calendarul cu cel al statului a fost una logică și cu scop funcțional, în timp ce Mitropolia pe stil vechi de la Slătioara spune că a fost un demers de apropiere de catolicism.
'Nu există o diferență de obiceiuri, slujbele sunt identice, diferența este legată doar de cele 13 zile și de trecutul mai puțin prietenos dintre noi', spune părintele Nifon. Episcopul-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România spune însă că există cale de mijloc. 'Dați zăloaga înapoi și suntem frați', a spus acesta, într-o cuvânrea adresată Patriarhiei.
Totuși, astăzi, atât Mitropolia de la Slătioara, cât și Patriarhia Română refuză în continuare să renunțe la calendarul iulian, respectiv gregorian. În aceste condiții, an de an, peste un milion de români (numărul estimativ al celor pe stil vechi) petrec Crăciunul și majoritatea sărbătorilor la alte date față de restul de 21 de milioane.
Tradiții ale lipovenilor
Tot astăzi sărbătoresc Crăciunul și etnicii lipoveni de rit vechi, a căror poveste o puteți citi aici.
Dacă ortodocșii din România au aceleași tradiții, indiferent că respectă calendarul iulian sau gregorian, lipovenii au câteva obiceiuri de Crăciun care merită amintite. Astfel, cetele de colindători cântă un singur colind, 'Hristos rajdaetsja' (Hristos se naște), interpretat în slavonă.
În plus, felul principal al mesei de Crăciun este gâsca umplută cu mere, deși pe masă sunt și preparatele din porc. Pentru refacerea atmosferei Nașterii Domnului, dușumeaua este acoperită cu fân proaspăt, iar masa - cu paie. Picioarele mesei sunt legate cu lanțuri, care ar alunga nenorocirea din ograda și din sufletul omului.
Sârbii din Banat au și ei obiceiuri aparte. Unul este aruncarea în foc a unui badnjak (uneori veseljak), o ramură tăiată de obicei dintr-un stejar. Badnjak-ul este tratat ca o persoană, căreia i se aduc ofrande ca vin, miere și colaci. Ramura arde în ziua de Crăciun, până când un oaspete vine și, cu un vătrai sau alt băț, umblă în foc și provoacă scântei. Scânteile simbolizează belșugul de care va avea parte familia în anul care vine.

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 178, Ultimul acces: 2014-07-20 11:18:09