Sfantul si Marele Sinod | Sinteza documentului „Diaspora Ortodoxa”

Acasă > Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,24s...

Ştiri şi Evenimente

Sfântul şi Marele Sinod | Sinteza documentului „Diaspora Ortodoxă”

[2017-06-22]

de Iulian Dumitrascu

Al doilea document adoptat la Sinodul din Creta este Diaspora Ortodoxă. Actul conţine dispoziţii privitoare la Diaspora Ortodoxă, dar şi Regulamentul de Funcţionare a Adunărilor Episcopale în Diaspora. Documentele înaintate de cea de-a IV-a Conferinţă Presinodală Panortodoxă (Chambesy, 2009) şi de Sinaxa Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe Autocefale (21-28 ianuarie 2016) au fost aprobate cu mici amendamente.
Documentul, discutat în 21 iunie 2016, este format din 7 paragrafe. Acestea subliniază determinarea Bisericilor ortodoxe autocefale de a organiza diaspora în conformitate cu eclesiologia, tradiţia şi practica Bisericii ortodoxe şi prezintă componenţa Adunărilor Episcopale.
Odată cu mişcările de populaţii de la începutul secolului XX, Biserica Ortodoxă şi-a consolidat prezenţa în afara teritoriilor canonice tradiţionale. Astfel a apărut o entitate canonică nouă, diaspora ortodoxă, care a fost percepută de la început ca o formă atipică de manifestare eclezială la care Biserica trebuie să găsească soluţiile apropiate atât din punct de vedere a organizării canonice cât şi în plan pastoral-misionar.
Chiar dacă noţiunea este folosită în general într-un sens preponderent etnic, sociologii folosesc termenul şi la plural, vorbind şi despre diaspore, înglobând în această noţiune nu numai diaspora etnică, ci şi alte forme de manifestare ale unor grupuri identitare dincolo de spaţiul lor de exprimare tradiţională. Astfel, putem vorbi despre diaspora etnică, diaspora profesională, diaspora confesională, sau de diaspora etno-confesională.
Pornind de la conţinutul acestui document, înţelegem că diaspora ortodoxă este comunitatea creştinilor ortodocşi care trăiesc în afara bisericilor teritoriale de origine şi în afara tuturor Bisericilor teritoriale ortodoxe.
Documentul adoptat de Sfântul şi Marele Sinod subliniază determinarea Bisericilor ortodoxe autocefale de a organiza diaspora în conformitate cu eclesiologia, tradiţia şi practica Bisericii ortodoxe.
Această dorinţă este prezentată ca un proiect de termen lung, iar în faza actuală se aplică iconomia la nivel organizaţional fiind organizate, într-o primă etapă, 13 regiuni ale diasporei ortodoxe, enumerate în paragraful 3: Canada; Statele Unite ale Americii; America Latină; Australia; Noua Zeelandă şi Oceania; Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlanda; Franţa; Belgia, Olanda şi Luxemburg; Austria; Italia şi Malta; Elveţia şi Liechtenstein; Germania; Ţările Scandinave (fără Finlanda), în care structura de coordonare şi comunicare panortodoxă este asigurată de Adunările episcopale ce reunesc toţi episcopii ortodocşi cu responsabilităţi pastorale şi rezidenţă în diaspora.
Prin această organizare nu este prejudiciată legătura canonică a episcopilor cu Sinodul Bisericii autocefale din care fac parte (2 a).
Paragrafului 1b arată că diaspora ortodoxă este organizată astfel din nevoia de a da o mărturie comună, pentru a nu fi un cadru de amplificare a disensiunilor, ci un context de exprimare complementară a tuturor darurilor pe care popoarele le pot pune în valoare.
Astfel, prin organizarea celor 13 regiuni şi constituirea adunărilor episcopilor, Biserica Ortodoxă răspunde nevoii de a dezvolta acţiuni pastorale comune, de a reprezenta ortodoxia în mod unitar faţă de ansamblul societăţii din regiunile respective.
Ultimul paragraf al acestui document subliniază că Bisericile autocefale se angajează să nu îngreuneze procesul de reglementare, în manieră canonică, a chestiunii diasporei, şi că vor face tot ceea ce le stă în putinţă pentru a facilita lucrarea adunărilor episcopilor în aceste sens.
Pornind de la această ultimă afirmaţie, observăm că documentul privind diaspora subliniază şi coresponsabilitatea sinodală la nivel general. Sinodul este instanţă competentă pentru a rezolva toate problemele cu care se confruntă Biserica, aşa cum arată canoanele 37 apostolic.
În sinodalitate pot fi depăşite toate dificultăţile şi, aşa cum o arată canonul 19 IV ec., degradarea conştiinţei sinodale conduce la înmulţirea nerânduielilor.
La probleme locale sau regionale, răspunsul trebuie dat de sinoade locale sau regionale.
La probleme care privesc întreagă Biserica, cum este şi diaspora ortodoxă, răspunsurile trebuie să fie date de Sinoade generale din categoria cărora face parte şi Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe.
Articol redactat în consultare cu Pr. Conf. Dr. Patriciu Vlaicu.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 556, Ultimul acces: 2024-04-09 04:01:04

Timp total: 0,24s...

[]:1