Sa nu purtam crucea singuri, ci impreuna cu Hristos, indeamna Parintele Patriarh Daniel

Acasă > Ştiri

Google Translate

Timp stanga: 0,18s...

Ştiri şi Evenimente

Să nu purtăm crucea singuri, ci împreună cu Hristos, îndeamnă Părintele Patriarh Daniel

[2018-09-16]

de Gheorghe Anghel

„Crucea purtată împreună cu Hristos transformă suferinţa în biruinţă, transformă durerea în speranţă şi crucea se transformă în scară spre înviere”, a spus Părintele Patriarh în omilia rostită duminică la Mănăstirea Caraiman, sfătuind „să nu purtăm crucea singuri, ci împreună cu Hristos”.
Cuvintele au fost rostite în contextul pericopei evanghelice duminicale care face referire la luarea crucii şi urmarea lui Hristos.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat textul evanghelic şi a evidenţiat patru teme importante: libertatea omului, lepădarea de sine, asumarea Crucii şi urmarea lui Hristos.
Dumnezeu respectă libertatea omului
În ceea ce priveşte libertatea, Preafericirea Sa a reiterat un aspect important, şi anume că „este o componentă esenţială a persoanei umane”, fapt pentru care „Dumnezeu propune mântuirea, dar nu o impune, ne cheamă la mântuire, dar depinde de noi dacă răspundem sau nu”.
„Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască, dar nu se mântuiesc toţi nu pentru că Dumnezeu nu vrea, ci pentru că oamenii nu folosesc libertatea lor pentru a se uni cu Dumnezeu în veşnicie”, a spus Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Totul depinde de voinţa noastră, a remarcat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pentru că „Dumnezeu respectă libertatea omului când îl cheamă pe acesta la mântuire şi la viaţă veşnică”:
„Omul poate răspunde la iubirea lui Dumnezeu sau o poate refuza, el poate dobândi mântuirea sau o poate pierde, se poate uni cu Dumnezeu sau se poate despărţi de Dumnezeu pentru veşnicie”.
Lepădarea de sine înseamnă lepădarea modului de viaţă egoist
Despre lepădarea de sine, Preafericirea Sa a spus că nu „înseamnă o desfiinţare a omului sau o depersonalizare, ci înseamnă schimbarea modului de a gândi şi de a vieţui”.
Această lepădare la care face referire Hristos în Evanghelie implică o golire de egoism pentru a face loc iubirii lui Hristos, a evidenţiat Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Lepădarea de sine implică lepădarea de „gândirea şi iubirea egoistă de sine pentru a învia din mormântul propriului egoism”, ca omul „să-şi răstignească iubirea posesivă şi iubirea de sine în sensul deschiderii lui spre iubirea lui Dumnezeu arătată în Hristos”, a explicat Părintele Patriarh.
Preafericirea Sa a subliniat că această lepădare include „trecerea de la iubirea egoistă la iubirea altruistă, darnică, milostivă faţă de semeni şi la iubirea faţă de Hristos prin rugăciune”.
„Când omul se leapădă de sine”, a spus Patriarhul României, „înseamnă că se goleşte de sine şi face loc în sinea lui iubirii milostive a lui Hristos”.
Crucea – scară spre Învierea
Referitor la asumarea Crucii, Preafericirea Sa a spus că „înseamnă efortul sau strădania de a transforma suferinţa vieţii în biruinţă spirituală prin unire cu Hristos cel răstignit şi înviat”, iar urmarea lui Hristos a definit-o „drept iubirea pe care o purtăm lui Dumnezeu prin rugăciune şi semenilor prin fapte bune”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că, în sens duhovnicesc, crucea are multe înţelesuri care implică suferinţă, însă împreună cu Hristos aceasta poate fi transformată în scară către Înviere.
El a specificat că Hristos Domnul nu ne lasă să „purtăm crucea singuri”, ci o purtăm „împreună cu El Cel răstignit şi înviat” pentru că „umple cu iubirea Lui smerită suferinţa noastră, o luminează, îi dă sens şi o îndreaptă spre Înviere”.
Împreună cu Hristos orice suferinţă poate fi depăşită, a remarcat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a explicat că indiferent „dacă boala este incurabilă, sufletul se vindecă de păcate, se uneşte cu Hristos izvorul vieţii veşnice”.
Totodată, Preafericirea Sa a atras atenţia că „suferinţa nu îl lasă pe om neutru”, ci „ori îl apropie de Dumnezeu mai mult, ori îl îndepărtează de El”, în funcţie de abordarea pe care omul o are.
„Dacă trecem prin suferinţă şi ne întărim în credinţă, ne rugăm mai mult”, a spus Patriarhul Daniel, „atunci ajungem la biruinţă. Dacă nu ne rugăm lui Dumnezeu şi ne răzvrătim putem cădea în deznădejde”.
„De aceea crucea purtată împreună cu Hristos transformă suferinţa în biruinţă, transformă durerea în speranţă şi crucea se transformă în scară spre înviere”.
Alături de Preafericirea Sa a slujit Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.
Mănăstirea Înălţarea Sfintei Cruci – Caraiman
Mănăstirea a fost înfiinţată la iniţiativa vrednicului de pomenire protosinghel Gherontie Puiu.
În data de 29 iunie 2000, în ziua de prăznuire a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Patriarhul Teoctist a aprobat înfiinţarea Schitului Caraiman cu hramul «Înălţarea Sfintei Cruci».
A urmat apoi construirea bisericii de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“. În 21 octombrie 2001, biserica de lemn avea să fie sfinţită şi tot atunci avea să fie pusă piatra de temelie pentru începerea construirii unei noi biserici, de zid, cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci“ care a fost sfinţită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 14 septembrie 2014.
Permanenţa Consiliului eparhial din data de 1 iulie 2008 a aprobat ridicarea Schitului Caraiman – cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci“ la rangul de mănăstire.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 15716, Ultimul acces: 2024-04-11 00:01:33

Timp total: 0,18s...

[]:1