Binele savarsit in timp are valoare eterna - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2018 BISERICI.org

Noutăți în... e-mail!

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Binele săvârșit în timp are valoare eternă

[2018-01-01]
de Sorin Ionițe

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani (2017-2018), în Catedrala Patriarhală din București:
Slujba pe care am săvârșit-o acum, la trecerea dintre ani, reprezintă o atitudine și o acțiune față de timpul anului care s-a încheiat și de timpul anului nou care începe. Această slujbă este lucrarea cea mai potrivită pentru petrecerea anului vechi și întâmpinarea anului nou; ea conține rugăciuni de mulțumire pentru anul care a trecut și rugăciuni de binecuvântare pentru Anul Nou.
În noaptea de Anul Nou, citim Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că El a primit numele de Iisus la opt zile după naștere (cf. Luca 2, 21), când a fost tăiat împrejur, eveniment sărbătorit de Biserica Ortodoxă la data de 1 ianuarie a fiecărui an. Întrucât cifra opt simbolizează veșnicia, în Iisus Hristos fiecare an este un an al mântuirii, îndreptat spre viața veșnică (cf. 2 Corinteni 6, 2).
Așadar, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos la trecerea dintre ani, veacuri și milenii, deoarece „Dumnezeu L-a pus moștenitor a toate și prin Care a făcut și veacurile” (Evrei 1, 2), deoarece „Iisus Hristos, ieri, astăzi și în veci, este același” (Evrei 13, 8), dar și pentru că El este prezent în Biserica Sa în toate zilele până la sfârșitul veacurilor (cf. Matei 28, 20). Pe lângă citirea Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, slujba trecerii dintre ani conține și binecuvântarea cununii anului cu bunătatea lui Dumnezeu. Cununa anului înseamnă coroana anului, iar anul se încununează dacă este trăit ca dar primit de la Dumnezeu și făcut roditor prin rugăciune și fapte bune.
De aceea, se cuvine ca, acum, la cumpăna dintre ani, să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă darul timpului vieții pământești prezente, ca timp de pregătire pentru viața eternă din Împărăția cerurilor.
Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere și speranță, dar și cu responsabilitate și gravitate, fiecare clipă a vieții prezente, prețuind-o ca pe o șansă divină a răscumpărării timpului pierdut în care n-am săvârșit nicio faptă bună sau ca timp al ridicării din păcat prin pocăință, dar mai ales ca timp de rodire și înmulțire a darurilor primite de la Dumnezeu. Locul cel mai potrivit pentru încheierea anului vechi și întâmpinarea anului nou este Biserica lui Hristos, aceasta fiind spațiul de întâlnire a timpului cu veșnicia, așa cum ele s-au întâlnit mai întâi în Persoana Fiului veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a coborât din ceruri, S-a făcut om și S-a născut în Betleem „la plinirea vremii”, pentru a dărui oamenilor înfierea prin har și viața eternă cerească (cf. Galateni 4, 4-5; Ioan 1, 12-13).
Biserica trăiește intens comuniunea dintre timp și veșnicie, fiind în istorie icoană sau arvună a vieții veșnice din Împărăția cerurilor. Timpul Bisericii este timpul mântuirii, adică o continuă prezență în timp a lucrării de mântuire realizat㠄o dată pentru totdeauna” de Iisus Hristos și dăruită permanent oamenilor prin Duhul Sfânt în Biserica Sa, plină de harul și iubirea Preasfintei Treimi. Astfel, evenimentele mântuitoare ale Întrupării, Nașterii și Jertfei de pe Cruce ale Domnului Iisus Hristos au avut loc în momente precise ale istoriei mântuirii, „în vremea aceea”. Însă, întrucât „Iisus Hristos, ieri, astăzi și în veci, este același” (Evrei 13, 8), El trăiește într-un veșnic prezent și Se oferă tuturor generațiilor într-o tainică actualitate. El are puterea de a deschide timpul liturgic și de a Se pune înăuntrul fiecărei clipe, ca adevăratul conținut al tuturor evenimentelor și tainelor creștine.
De aceea, înainte de a primi Sfânta Împărtășanie sau Sfânta Euharistie ne rugăm, zicând: „Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaș mă primește”. Deci Sfânta Euharistie nu este doar pomenire a Crucii și Învierii lui Hristos din „vremea aceea”, ci, mai ales, împărtășirea, astăzi, cu Hristos Cel răstignit și înviat „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”.
În strânsă și vie legătură cu timpul stă rugăciunea. Timpul folosit în rugăciune, acasă sau la serviciu, în biserică sau în călătorie, nu este timp pierdut, ci timp înveșnicit, sfințit și aducător de bucurie. În această privință, este semnificativ că Biserica Ortodoxă are în cultul său cartea numit㠄Ceaslovul” (Cartea ceasurilor), potrivit căreia rugăciunea ritmează ca un orologiu spiritual viața și creșterea spirituală a credinciosului. În plus, calendarul cu fiecare zi sfințită prin rugăciunea și lumina sfinților din calendar, cu fiecare lună, cu fiecare sărbătoare, el este fereastra sau „ecranul” prin care noi privim timpul mântuirii îndreptat spre viața veșnică din Împărăția Preasfintei Treimi, de care se bucură sfinții din toate veacurile.
Anul care tocmai s-a încheiat, 2017, a fost un an deosebit de bogat în manifestări omagiale și comemorative legate de Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului.
Anul acesta, 2018, a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din data de 29 octombrie 2016, drept „Anul omagial al unității de credință și neam” și „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”. Astfel, va fi evidențiată, pe de o parte, importanța unității naționale a românilor și din perspectivă bisericească, iar, pe de altă parte, va fi pusă în lumină contribuția Bisericii noastre la realizarea unității de credință și de neam. De asemenea, vom comemora cu recunoștință și pe făuritorii Marii Uniri. De ce? Pentru că dacă nu mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor pentru binefacerile primite în trecut, întrerupem în prezent comunicarea și comuniunea noastră cu Dumnezeu și cu vrednicii înaintași, sărăcim duhovnicește și slăbim în demnitate, tocmai pentru că nu cultivăm recunoștința.
De aceea, fiecare în parte și toți împreună, suntem chemați să trăim anul 2018 în primul rând ca un an al mulțumirii sau al recunoștinței aduse lui Dumnezeu pentru darul vieții, pentru sănătate personală, dar și pentru darul unității naționale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în ziua de 30 noiembrie 2018, la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, va fi sfințită Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, acest edificiu nou fiind o necesitate liturgică practică, dar și un simbol al spiritualității și comuniunii românești. Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, cu hramul principal Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, unește simbolic iubirea față de Dumnezeu a unui popor creștin, jertfelnic și darnic, cu recunoștința pe care o datorăm permanent Eroilor Neamului.
Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Împăratul veacurilor, să vă binecuvinteze pe toți cei care ați venit la biserică pentru a ne ruga împreună la trecerea dintre ani, să binecuvinteze pe toți românii din Țară, din vecinătatea granițelor ei și din diaspora română, să ne dăruiască tuturor credință puternică, pace și bucurie, îmbelșugarea roadelor pământului și mult ajutor în toată fapta bună, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire!
La mulți și binecuvântați ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 744, Ultimul acces: 2018-10-20 05:43:16