Bucureşti - Bucureşti - Bucureşti
 

Biserica Sf. Spiridon Vechi Bucureşti  HARTA S   HARTA G   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE
Religie:	Ortodox
Localitate:	Bucureşti
Judeţ:	Bucureşti şi Ilfov
Adresa:	Splaiul Unirii nr. 1
Cod poştal:	030121
Persoană de contact :	Gheorghiu Carmen
Telefon :	0744... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail :	@yahoo.com
Adrese utile:	www.arhiepiscopiabucurestilor.ro/, www.primariaSector1.ro, www.PMB.ro, b.prefectura.mai.gov.ro, www.cjIlfov.ro, if.prefectura.mai.gov.ro
Preot:	Iordache Ion
Hram:	Sf. Spiridon al Trimitundei
Stil arhitectonic:	Tradiţional muntenesc
Detalii:	În inima capitalei, într-o zona în care aproape fiecare colt evoca epoci succesive de istorie bucuresteana, la câtiva pasi de vechiul Pod al Mogosoaiei (Calea Victoriei) si departe de împrejurimile fostei Curti Domnesti coplesita de constructiile moderne, îsi deapana linistita firul trairii crestine, marturisind traditia ortodoxa, biserica fostei Manastiri Sfântul Spiridon Vechi. Aceasta biserica, mica si fara turle, cu hramul Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, Facatorul de minuni, a avut parte de o existenta tumultuoasa datorita schimbarilor survenite de-a lungul timpului în spatiul sau înconjurator. La nord-vest, se mai afla inca, alaturi de biserica, trunchiul unui plop batran, contemporan cu numeroasele ei transformari. În a doua jumatate a secolului al XVII-lea, aici era o bisericuta de lemn, cum se mentioneaza, la 9 martie 1680, într-un document de la Serban Cantacuzino. Nu se stie însa când a fost cladita. Dupa unii istorici, ea a fost ctitorie a boierilor Floresti, servind ca paraclis pentru casele acestora, situate în apropiere, pe malul stâng al Dâmbovitei. Pe atunci, Dâmbovita, în curgerea ei libera, facea tot felul de ocolisuri si de coturi, care au fost corectate în urma canalizarilor succesive. În dreptul Caii Victoriei de azi, de pilda, ea facea un mare cot spre dreapta, apropiindu-se mult de biserica Sfintii Apostoli. Dupa ce strabatea mahalaua Arhimandritului, Dâmbovita taia drumul Cilibiului, între bisericile Sf. Apostoli si Sf. Spiridon Vechi, si se îndrepta spre Curtea Veche (Curtea Domneasca) . Asadar, pâna la canalizarea Dâmbovitei, biserica Sf. Spiridon Vechi era pe malul stâng al râului, iar dupa corectarea albiei, a ramas pe malul drept. La începutul secolului al XVIII-lea, biserica avea case de zid în jurul ei, cum se precizeaza într-un document de la 21 martie 1716, în care locuia Mitrofan Tipograful. Este posibil ca acum si biserica sa fi fost de zid. Înconjurata de constructii ce alcatuiau un ansamblu manastiresc, ea avea sa atraga daniile si obladuirea diferitilor boieri, între care, cei dintâi, au fost chiar domnitorii tarii. Astfel, la 5 iulie 1718, Ion Mavrocordat a dat Manastirii Sf. Spiridon Vechi o pravalie în orasul Bucuresti, iar la 1 septembrie 1742, Mihail Racovita a îngaduit egumenului sa ia în stapânire casa lui Stan Barbierul, intorcându-i banii, pentru ca n-a respectat conditiile întelegerii ce a avut cu manastirea. Ultima pisanie, în limbile greaca si araba, arata ca domnitorul Constantin Mavrocordat, în a patra domnie în Tara Româneasca, dupa ce a închinat Manastirea Sf. Spiridon Vechi Patriarhiei de Antiohia, la 8 decembrie 1746, mitropolitul Ungrovlahiei fiind Neofit Cretanul, fost al Mirelor, „facându-l metoc pentru ierarhii si calugarii arabi”, între anii 1747-1748 a rezidit din temelie biserica, cu cheltuiala sa, la staruinta patriarhului Silvestru al Antiohiei, aflat atunci la Bucuresti, si a înzestrat-o cu chilii, cladiri, hanuri, locuri de case si mosii. Pisania din piatra de la intrare care consemneaza aceste fapte, este scrisa in greaca, araba si romana si are la mijloc stema domnitorului (un cap de bour si un corb cu o cruce in cioc) . „Aceasta sfânta si prea cinstita biserica, cu hramul celui între sfinti Parintelui nostru Spiridon al Trimitundei, Facatorul de minuni, s-a zidit cu toate cladirile ei de primprejur în vremea stapânirii Prea Înaltatului si iubitorului de Hristos, Domn si Stapânitor a toata Ungrovlahia, Domn Ioan Constantin Nicolae Voievod, cu cheltuiala si socoteala Prea Înaltimii Sale, pentru sufleteasca sa mântuire. Si s-a închinat prea sfântului apostolicesc si patriarhicesc scaun al marii cetati a lui Dumnezeu, Antiohia, fiind patriarh Prea Fericitul Kir Silvestru care, în vremea zidirii ei era de fata si supraveghea. În anul 1747 de la Hristos. ” Patriarhul Silvestru a supravegheat direct zidirea Manastirii Sf. Spiridon Vechi, cu bisericuta ei alba, îngrijindu-se sa fie frumos zugravita, dupa rânduiala. Pentru împodobirea sfântului locas, el a zugravit personal icoana sfântului Spiridon, patronul manastirii. Icoana este compusa dintr-o icoana mai veche a sfântului Spiridon, de la pioasa sora a lui Constantin Mavrocordat, având inscriptia cu caractere chirilice: "Sultana Domnita, 1705, iulie 25”, îmbracata acum în argint, „nu numai ca sa fie mai frumoasa, dar si pentru a prilejui mai multa cinstire patronului ei, caruia se cuvine osebita plecaciune”, pe care a încadrat-o de jur împrejur de acatistul sfântului, 12 scene si înca doua reprezentând moastele si mormântul lui, ferecate si ele în argint. Acatistul sfântului Spiridon, încadrând icoana din mijloc mai mica, a fost zugravita de patriarhul Silvestru, în timpul sederii sale la Bucuresti, pe un strat de ghips aplicat pe lemn, cu urmatoarea inscriptie în limba araba: „În numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, Ia aminte, cititorule, ca în anul 1747 de la Hristos am venit în Valahia. În aceasta vreme era pe tron si conducea tara Maria Sa Constantin Voievod, feciorul lui Nicolae Voievod, fiul lui Scarlat, om cucernic, învatat, temator de Dumnezeu, cercetator al Sfintelor Carti, iubitor de biserici si cinstitor al preotiei. Când a aflat ca al nostru Scaun Apostolic se afla mai presus decât toate celelalte trei scaune patriarhicesti si ca nu are nici o manastire care sa-i fie închinata deosebit, ca pentru celelalte scaune patriarhale, din aceasta tara , Maria Sa i-a facut danie aceasta Sfânta Manastire, cu hramul celui între sfinti slavitorul Spiridon, Facatorul de minuni. Aceasta manastire este asezata la rasarit de râul care trece prin oras si este lipita de pod. El a zidit-o din nou pentru pomenirea parintilor sai si a sa, facând-o lacas pentru ierarhii si calugarii arabi. Cladirile si toate chiliile cele dinauntrul manastirii au fost zidite în vremea sederii noastre acolo. În afara, manastirea are danii, asezaminte, si mosii înscrise în condica manastirii. Nadejde avem ca niciodata nu va fi lasata la o parte pomenirea Mariei Sale Domnului, caci aceasta este o datorie pentru noi. Cu mijlocirea Sf. Spiridon, al carui hram îl poarta aceasta manastire, sa o întareasca Domnul în slujba Sa si sa o pastreze înfloritoare pâna la sfârsitul veacului. Aduceti-va aminte si de noi, smeritul Silvestru, patriarhul Antiohiei, care ne-am straduit sa capatam aceasta danie, pomenindu-i numele lui si al tatalui sau Gheorghe si al maicii sale Fotini, în toate rugaciunile, ecteniile si sfintele liturghii. Rog pe Dumnezeu Cel Prea Înalt ca si pe noi si pe voi sa va învredniceasca cerestii Sale Împaratii. Anul 1748. Noi am zugravit aceasta icoana, iar în mijloc am asezat icoana cea veche împodobind-o cu argint. Scrisu-s-a aceasta de Petru Nofal, feciorul lui Gheorghe din Tripoli, scriitor în slujba manastirii, în anul 1748, luna lui aprilie, cea binecuvântata. ” La începutul anului 1748, patriarhul Silvestru a primit si un ajutor banesc de la Constantin Mavrocordat, pentru manastirea Sf. Spiridon Vechi, caruia îi multumeste, iar la 25 iunie, noul domn Grigore II Ghica, înzestreaza manastirea cu o parte din mosia domneasca de la marginea Bucurestilor, pentru ca la 1 septembrie, acelasi domnitor sa dea un hrisov ca „sa fie în pace si nesuparati chiriasii din hanul Sf. Spiridon Vechi”. În anul 1749, patriarhul Silvestru înca mai era la Bucuresti caci, la 1 octombrie, primeste de la Grigore II Ghica, „doua case în oras” pentru manastirea Sf. Spiridon Vechi. Despre ctitoria lui Constantin Mavrocordat, închinata Patriarhiei Antiohiei, ne vorbeste si F. I. Sulzer, în lucrarea sa dedicata Principatelor Dunarene, aparuta la Viena, în 1781, la sfârsitul careia publica si o schita de plan al Bucurestilor, unde sunt însemnate cladirile care au atras atentia autorului, între altele si Manastirea Sf. Spiridon, asezata lânga Dâmbovita, pe locul de astazi. De asemenea, în planul Bucurestilor întocmit de F. Purcell în secolul al XVIII-lea si în cel ridicat din porunca lui Barbu Dimitrie Stirbei de Artur Boroczyn, la 1852, se vede, între manastirile bucurestene si Manastirea Sf. Spiridon Vechi. Asadar, de la înfiintare si pâna la 1852, mai precis pâna la secularizare, în 1863, ea a fost manastire. Ramâne de stabilit când se vor fi darâmat chiliile si cladirile. Biserica a avut de suferit din pricina cutremurelor din 1802 si 1838, când s-a darâmat turla de pe naos. La 28 iulie 1847, se cerea egumenului sa darâme boltile de la tinda bisericii si sa refaca tavanul din sipci. Casele egumenesti erau, de asemenea, stricate la aceasta data. În 1862, lacasul era pe jumatate naruit, casele egumenesti fusesera reparate. Clopotnita, aflata spre Piata Operetei, a fost darâmata la 1898. Biserica a fost reparata în 1865, 1877, 1914, 1939 si 1951, ramânând îngropata mai mult de un metru sub nivelul strazii, datorita tasarii pamântului scos din albia Dâmbovitei cu prilejul repetatelor lucrari de canalizare. Manastirea Sfântul Spiridon Vechi, cu casele egumenesti, cu chiliile si cladirile sale, s-a risipit prin vitregia timpului si nepasarea oamenilor, ramânând doar cladirea bisericii, care a suferit si ea modificari însemnate. La origine, biserica era un edificiu de dimensiuni foarte mici, pe plan trilobat, careia ulterior, i s-au largit mult pronaosul si pridvorul, turla de pe naos boltindu-se pe o calota rezemata pe vechile arcuri. Pronaosul a fost largit prin împingerea zidurilor în afara, începând chiar de la punctul de pornire al absidelor laterale. Biserica nu are turla sau clopotnita nici pe pronaos si este sigur ca n-a avut nici la origine, date fiind dimensiunile cu totul reduse ale edificiului, precum si faptul ca a avut clopotnita în curte. Pridvorul, deschis si foarte mic la origine, avea patru coloane ce sprijineau arcadele. El a fost largit, ca si pronaosul, prin adaugarea a înca doua coloane, pe care se rezeama cele doua arcade laterale prin care se intra în pridvor. Coloanele pridvorului, din piatra, cu caneluri rasucite si baze patrate, se termina cu elegante frunze de acant. Peretii exteriori sunt tencuiti simplu, fara panouri sau arcaturi decorative. Fatada principala a primit, la ultimile reparatii si transformari, un fronton deasupra porticului. Biserica are o usa de lemn frumos sculptata, ca si vechea tâmpla din secolul al XVIII-lea. Dupa secularizarea averilor manastiresti, în 1863, manastirea s-a transformat în biserica de mir, fiind afiliata, mai întâi parohiei Mihai Voda si mai târziu la parohia Sfintii Apostoli. În 1960 a fost înfiintata ca parohie de sine cu denumirea Sfântul Spiridon Vechi. La distanta de peste doua secole de la înaltarea sfântului locas, asupra tarii si Sfintei noastre Biserici stramosesti s-a abatut urgia unor vremuri grele, careia i-a cazut jertfa un numar de biserici din Bucuresti, între care si biserica Sf. Spiridon Vechi, darâmata la 27 august 1987. Cladirea fiind mica, distrugerea s-a facut rapid cu ajutorul buldozerelor. În dupa amiaza aceleiasi zile, locul a fost golit. Pietraria coloanelor si ferestrelor, pisania, catapeteasma si icoanele, obiectele de pret au fost salvate si duse la Manastirea Cernica. În lumina libertatii, dobândita sub calauzirea Duhului Sfânt, prin jertfa tinerilor din decembrie 1989 si la dorinta credinciosilor, a fost posibila rezidirea bisericii, pe vechile ei temelii, respectându-se atât conturul fundatiilor, cât si vechiul nivel al pardoselii interioare, cu cinci trepte mai jos decât trotuarul . Aceasta lucrare s-a împlinit, prin staruinta si purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Patriarh TEOCTIST, de catre Sfânta Arhiepiscopie a Bucurestilor, cu sprijinul Ministerului Finantelor, Secretariatul de Stat pentru Culte, Bancii Nationale a României, Primariei Municipiului Bucuresti si a multor credinciosi, miluitori si facatori de bine din tara si din cuprinsul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America si Canada. Cu multa grija, au fost asezate la locul lor piesele originale: porticul de la intrare, cu pisania în limba greaca si araba, coloanele de piatra cioplita din interior si de la pridvor, ancadramentele ferestrelor, icoanele din catapeteasma, salvate din fata buldozerului prin râvna parintelui paroh Alexandru Zaharescu. Lucrarile de reconstructie s-au desfasurat între anii 1992-1997, sub îndrumarea arhitectului Florea Voicu de la Arhiepiscopia Bucurestilor, iar pictura în tehnica fresca a fost realizata de o echipa de pictori talentati sub supravegherea pictorului Vasile Buzuloi, dupa proiectul Prea Cuviosului Arhimandrit pictor Sofian Boghiu, staretul Manastirii Antim. Sfintirea bisericii s-a facut de catre Prea Fericitii Parinti Patriarhi TEOCTIST al României si IGNATIE al IV-lea al Antiohiei, în mijlocul unui ales sobor de slujitori si în prezenta unei multimi de credinciosi , în ziua praznicului Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, 26 octombrie 1996. Binecuvânteaza , Doamne , pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale, Amin.
Nr. vizualizări:	21104
Data ultimei vizualizări:	2024-04-25 06:42:58
Data ultimei actualizări:	2018-09-21 14:04:15
Data încărcării pe sit:	2006-01-01 11:00:44
Nr. Mesaje:	0
Nr. Fotografii:	1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Vedere de ansamblu Foto: Brudi Fürbacher Vedere de ansamblu Foto: Brudi Fürbacher (www.facebook.com/andrei.furbacher), Data: 2015-09-09 Aparat: Panasonic DMC-TZ36 Contor: 217

Timp total: 0,08s...

[]:1