Bucuresti :: Biserica Baratia

Acasă > Biserici

Google Translate

Timp stanga: 0,01s...

Biserici

Biserica Bărăţia
Bucureşti

Religie:

Romano-catolic

Localitate:

Bucureşti

Judeţ:

Bucureşti şi Ilfov

Adresa:

bulevardul Ion C. Brătianu nr. 27

Cod poştal:

030172

Telefon :

021 ... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!

Adresă de e-mail :

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

www.arcb.ro, www.primariaSector1.ro, www.PMB.ro, b.prefectura.mai.gov.ro, www.cjIlfov.ro, if.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

Eugen Bortoş, Cristinel Ţâmpu, Niculae Ilie, Matei Catargiu

Hram:

Sf. Maria a Harurilor

Detalii:

Ansamblul "Bărătia" este situat pe magistrala Nord - Sud a Capitalei, anuntat de la distantă, din ambele sensuri ale arterei, prin silueta zveltă a Turnului Bărătiei. Biserica, discretă, aflată în vecinătatea turnului, are vizibilă doar fatada simplă, albă, care se detasează din grupul de clădiri alăturate, umbrite de un plop aproape secular. Ansamblul este asezat peste drum de Palatul Voevodal din Curtea Veche si în apropiere de Calea Mosilor - Vechiul Pod al Târgului de Afară.
Cea mai veche atestare scrisă a unei biserici Romano - Catolice în Bucuresti datea ză din anul 24 februarie 1578, când este pomenită o biserică din lemn a catolicilor, foarte probabil servită de frati misionari franciscani. Aceasta trebuie pusă în legătură cu negustorii catolici nemti, unguri, albanezi, armeni, levantini, raguzani, italieni, polonezi, sârbi, croati ori belgieni, aflati în trecere, sau asezati definitiv în Bucuresti. În octombrie - noiembrie 1595, oastea lui Sinan Pasa care ocupase Bucurestii, pradă si ard orasul, între clădirile afectate fiind si Biserica Bărătia, care apoi este părăsită. Biserica suferă presiunea otomanilor în 1600 când acestia ocupă din nou orasul.
În 9 iulie 1629 catolicii din Bucuresti capătă aprobare de la sultan, prin principele domnitor al Tării Românesti, să;-si ridice o noua biserică. Construirea s-a făcut cu ajutorul misionarilor francezi franciscani, conventuali, Santa Felici si Angelo Petricca din Gormina. Între anii 1633-1637, bogatul negustor venetian Bartolomeo Locadelli, împreună cu Pietro Paolo Bruni din Perugia, având sprijinul principelui-domnitor Matei Basarab, construiesc o nouă biserică. Se păstrează descrierea sumară a acestei biserici, făcută în septembrie 1640 de către misionarul romano-catolic Petru Bogdan Bakšici (1601-1674) Arhiepiscop de Sofia.
"În acest oras n-ar fi fost o biserică catolică dacă n-ar fi ridicat-o câtiva negustori, un venetian mai ales a cheltuit mai mult decât ceilalti; au ridicat-o […] lungă de zece pasi si largă de cinci si făcută în chip de vatră, cu două ferestre si o usă. Altarul nu era construit; l-au alcătuit atunci din pământ, dar s-a năruit. Au pus să se facă o icoană a Fecioarei la altar si a fost un pictor bun, dar nu s-a priceput să facă pe Sf. Francisc si pe Sf. Anton de Padova, care stau unul de-o parte si celalalt de cealaltă parte a Fecioarei […]" (cf G. Potra / Bucurestiul văzut de călători străini, sec. XV- XIX p. 27)
Se prea poate ca la degradarea bisericii, pe lângă vitregiile vremurilor, să fi contribuit si pârâul învecinat Bucurestioara. Oricare ar fi fost starea bisericii, în 1659 este arsă de tătari.
În 1663, misionarul Thomassi (Thomasy) , cere sprijin pentru refacerea bisericii din lemn, ajutând la diverse reparatii si consolidări, lucrări ce se vor încheia între 1664-1666, datorită contributiei financiare a negustorilor si mesterilor chiproviceni din "Provincia Bulgaria".
Piatra, rămasă până azi ca lintel al intrării în corul bisericii, ne spune: "Extructa p (roprie) p (ecunia) f (ratrum) provin (ciae) Bulgaria; a (nno) D (omini) 1666". Prezenta lintelului ca si a resturilor ancadramentului din piatră al usii bisericii ne îndeamnă să presupunem că aceasta a fost reconstruită, modest desigur, din zid, căci o biserică din lemn nu putea avea ancadramente din piatră.
Privitor la refacerea acestei biserici, nu stim dacă relatiile istorice ale unui misionar catolic (identificat de unii cu Del Monte) , asupra bisericii catolice din Bucuresti, se referă la Bărătie sau la altă biserică. Acest misionar arată:
"Văzând că biserica catolică era mică, strânsese bani pentru construirea altui locas. Serban Cantacuzino (a cărui adversitate fată de catolicism este notorie) i-a luat însă cărămida, pe cand era mare spătar (deci între 31 ianuarie 1668 si 5 ianuarie 1672) . Misionarul a insistat însă, a început constructia, înăltând-o până la un metru (deasupra solului) , dar viitorul Domn i-a confiscat materialele si a interzis construirea bisericii. În timpul domniei lui Serban Cantacuzino, biserica Bărătiei era ruinată".
S-ar părea deci că în vremea domniei lui Serban Vodă biserica Bărătia nu era în cult. În anul 1707, ansamblul Bărătiei avea o incintă patrulateră de tip mănăstiresc, cuprinzând case pentru administratie, pentru catehizarea copiilor, locuinte pentru frati misionari permanenti sau pentru prelatii de diferite ranguri ai Bisericii Romano-Catolice veniti în vizită la noi.
Pentru perioada 1710-1716 avem mărturia lui Antonio Maria del Chiaro (1669-1727) , secretar, pe rând, al principelui domnitor Nicolae Mavrocordat (în prima domnie 1715-1716) , Constantin Brancoveanu (1688-1714) , Stefan Cantacuzino (1714-1715) si care ne spune că : "Nostravasi eziandio molti affezionati a' nostri padri francescani, a segno tal che, una mattina, avendo io l'onore di essser alla di lui mensa (il che mi succedera ogni qualvolta egli manggiara privatamente) , mi diche positiva intenzione di somministrar tutti i materiali bisognevoli per risarcere in Bucuresti la nostra cadente chiesetta (perche non altessino campanile, per non clar nell'occhio d' Turchi) . Io gli dissi che avebbe arreto un gran merito presso Dio, tanto piu che quella chiesa, dedicata in onor di Maria Vergine, area per contitolare Santo Stefano protomartire, di cui l'Altezza Sua portara il nome".
Retinem că turnul- clopotnita urma să fie nu prea înalt, pentru a nu fi remarcat de turci (probabil numai două caturi, gangul de acces si camera clopotelor) , că biserica era în primejdie de a se ruina, că asezământul era sub îngrijirea călugărilor franciscani si că Stefan Vodă Cantacuzino, la un moment dat a avut intentia să-i dăruiască toate materialele necesare pentru refacerea vechii biserici. Astfel, la insistentele lui Del Chiaro, biserica a fost refăcută, după toate aparentele în primul sfert al veacului XVIII. În forma aceasta Bărătia a fost consemnată de cartografii rusi pe planul ridicat în 1770, unde este desenată ca un dreptunghi înscris într-o incintă poligonală neregulată, purtând numărul "27 Franciscana" (Biserica Franciscanilor) , iar în legenda planului ca "Ec[clessia] Papistarum" (Biserica Papistasilor) . Sub acelasi nume de "Franzischkaner Kirche" (Biserrica Franciscanilor) este ridicată (la numărul 89-cu rosu- în planul Purcel din 1789 (vezi Atlas-Ghid vol. 1 p. 128, caroul 6) ) . Aici sunt distinct desenate: biserica si casele, acestea aliniate la strada având forma de "L" .
Nu multă vreme după aceea, în 1804 august 28, biserica este arsă în marele incendiu din acel an, fiind imediat reconstruită, toate lucrările încheindu-se în 1812 (data pisaniei) . De atunci datează pivnita si parterul actualei "Librării a Surorilor Pauline". În cursul evenimentelor ce au urmat Revolutiei din 1821, este din nou avariată, iar între 1828-1833 este reconstruită pe vechile temelii. Biserica si turnul sunt restaurate de arhitectul Carol Cortobius, căpătând aspectul păstrat si astăzi. La 30 martie 1841 un alt incendiu pârjoleste biserica si clopotnita, care sunt refăcute ulterior.

Cod Monument:

B-II-m-B-18118

Nr. vizualizări:

24043

Data ultimei vizualizări:

2024-04-18 18:39:17

Data ultimei actualizări:

2018-10-04 12:48:48

Data încărcării pe sit:

2005-06-08 04:22:17

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2008-09-28
Aparat: FUJIFILM FinePix F47fd
Contor: 288

Trunul
Foto: Gabriel Avramovici

Timp total: 0,06s...

[]:1